Va propun sa ne uitam astazi la viitor prin ochii unui copil prin care curge sînge. Un copil care nu mai aude tacerea fulgilor de zapada, nu mai vede lumea de pe fereastra casei lui ci doar bezna din subteranul în care mama lui l-a ascuns. Sta acolo înghesuit printre alte mormane de carne vie care s-au pus la adapost de urgia razboiului. Afara ploua cu bombe si cu gloante si probabil ca unul din ele s-o fi ratacit si prin pieptul tatalui sau care sta în fata tancurilor rusesti ca sa îi apere.
Este o scena de viata cotidiana care se întîmpla la doi pasi de noi, în Ucraina vecina. Aproape un milion de ucrainieni, femei si copii, au înghesuit ce au putut într-o valiza si au fugit unde au vazut cu ochii. Multi, foarte multi dintre ei au ajuns în România în cautarea disperata a unui acoperis si a hranei pentru copii. Au fugit din calea tancurilor trimise de un dement ajuns presedinte care s-a retras în vila lui de un miliard de euro cu gîndul ca va readuce la viata mizeria care a fost o data Uniunea sovietica. Dar istoria merge mai departe, doar dictatorii cuprinsi de nebunia puterii si-au închipuit si continua sa îsi închipuie ca pot da istoria înapoi.
Vladimir Putin nu este singur. Il are alaturi pe Alexandr Lukashenko, un complice la crimele armatei ruse care si-a aruncat propria tara, Bielorusia, în gunoiul istoriei. Si bineînteles ca, în contextul acestui razboi, s-a trezit si coreanul Kim Jong-Un si a tras si el aiurea cu o racheta doar ca sa ne aminteasca noua ca are si el jucarii de genul asta. Luati pozele acestor trei specimene – Putin, Lukashenko si Kim – si uitati-va bine în ochii lor. Nu veti gasi nici o urma umana, astia sînt masini de ucis si primii pe care i-au ucis sînt semenii din propriul lor popor.
Dar sa lasam geopolitica si sa ne întoarcem în România, mai precis la granita româno-ucrainiana care se întinde pe 650 de kilometri. Am colindat-o în lung si în lat de-a lungul multor reportaje. Sînt pe acolo locuri superbe si peisaje care îti taie respiratia. Dar frumusetea naturii din aceste locuri este acum umbrita de ochii injectati de oboseala si de sînge ai mamelor si copiilor ucrainieni care fug din calea razboiului.
Pentru acesti oameni s-au mobilizat multe mii si zeci de mii de români care vor sa le dea o mîna de ajutor. Dar nu e suficient sa ai bune intentii. In fata unui asemenea val de refugiati ai nevoie de organizare, altfel totul devine un haos. Organizarea se bazeaza pe informatie rapida, în timp real. Aici au intrat în joc 2 300 de programatori români care au scris istorie. Cum au facut ? Au scris pe gratis codurile care stau acum la baza aplicatiilor care permit refugiatilor ucrainieni sa îsi gaseasca mai usor drumul catre supravietuire în România.
Ati auzit de Code4Romania ? Sînt o mîna de tineri informaticieni foarte talentati care au hotarît sa conecteze România la viitor. Lucreaza benevol, nu cer nimic de la stat dar ofera autoritatilor centrale si locale din România, gratuit, aplicatiile digitale care ne proiecteaza în viitor. Acesti tineri sînt mina de aur a României. Si tot ei au hotarît sa lase acum balta proiectele lor si sa creeze aplicatiile digitale care permit refugiatilor ucranieni sa gaseasca toate informatiile de care au nevoie pentru a se orienta în România.
E vorba de mai multe proiecte pe care le veti descoperi la emisiunea « Noi venim din viitor ». L-ati putut asculta la aceasta emisiune pe Bogdan Ivanel, co-fondator si presedinte al organizatiei Code4Romania. Astazi am invitat-o la emisiunea noastra pe mîna lui dreapta, Olivia Vereha, co-fondatoare a acestui proiect si arhitect UX, adica User Experience. Olivia si-a început cariera ca jurnalista dupa care a facut o pasiune pentru User Experience. Din 2016 a lucrat timp de trei ani pentru Oracle, dupa care s-a aruncat cu totul în experienta Code4Romania.
Am avut ocazia sa scriu un articol pentru ziarul Le Monde despre acesti tineri informaticieni români care raspund razboiului cu codurile matematice iesite din inteligenta lor. Aplicatiile lor digitale usureaza viata a zeci de mii de refugiati si au impresionat enorm publicul occidental. Datorita lor România cîstiga în aceste zile respectul pe care niciodata clasa noastra politica nu a stiut sa îl cîstige. Nici în fata românilor, nici în fata Occidentului.
România de mîine este a acestor tineri care, în mod benevol si în tacere, ignorati de media, lucreaza pentru o lume mai buna. Ei sînt viitorul, nu oamenii aflati vremelnic la putere sau niste zabauci care urla prin televizoare si prin centrul Bucurestiului ca sa mai capete niste capital politic. Code4Romania nu este doar o organizatie de informaticieni benevoli ci locul din care mîine vom putea spune cu totii ca sîntem mîndri de a fi români.
Mai multe despre Code4Romania puteti afla la adresa : https://code4.ro/ro
Iar despre platforma Dopomoha pe care ei au creat-o pentru refugiatii ucrainieni si autoritatile din România puteti afla mai multe la adresa : https://dopomoha.ro/ro