Daca vorbim despre viitor, înseamna ca undeva exista si un trecut la care ne putem uita în urma din prezentul nostru. Viitorul este ceea ce creste din trecut filtrat de alegerile pe care le facem noi în prezent. Aceasta trinitate temporala – trecut, prezent si viitor – are la baza un element comun : timpul. Radacina proto-indoeuropeana a cuvîntului timp este « *da – », care înseamna « a divide », « a separa ». Timpul este locul în care prezentul se separa de trecut ca sa se deschida catre viitor. Este o granita între ceva si altceva, locul în care întreaga existenta se sparge si creeaza istorie.
Exista timp pentru ca exista miscare si exista miscare pentru ca universul nostru se expandeaza la nesfîrsit creînd spatiul întregii creatii. Matematic vorbind, timpul este o derivata a spatiului. Un spatiu care creste continuu si produce în acest fel ceea ce numim noi timp. Acest timp se masoara în secunde, minute, ore, zile, saptamîni, luni, ani, decenii, secole si milenii.
Dar ce masuram noi cînd masuram timpul ? La început ne-am orientat dupa soare. Infigi un bat în pamînt si te uiti la cum se schimba umbra lui în functie de cum se misca soarele. E un fel de a masura timpul. Pîna la urma umbra batului a fost închisa într-un obiect mecanic care se putea tine în buzunar iar locul umbrei a fost luat de niste ace care ne arata ora, minutul si secunda.
E vorba, evident, despre ceasuri. De la cele ieftine care se gasesc în orice bazar din lume la cele de lux care pot costa milioane de euro. De ce-ai da atîtia bani pentru un ceas ? Pentru ca ceasul a devenit o pasiune. Vom vorbi astazi la emisiunea « Noi venim din viitor » despre ceasuri si povestea lor.
L-am invitat alaturi de noi pe Ion Schiau, un elvetian de origine româna a carui viata pare desprinsa din filme. E pasionat de ceasuri si de povestile care se tes în spatele acestor bijuterii elvetiene. La Bucuresti si-a deschis propriul business legat, evident, de ceasuri : Albini Prassa.
Numele vine de la cele doua strabunici ale sale : Albini se trage din Transilvania iar cealalta bunica, pe nume Prassa, a fost o grecoaica din insula Chefalonia, o insula greceasca din marea Ioniana, de unde a plecat pentru a se instala la Sulina. Tatal lui Ion a plecat în Elvetia în anii 1970 parasind România comunista. Ion a ajuns si el cîtiva ani mai tîrziu în orasul elvetian Bienne, un oras cu traditie în arta ceasurilor.
A studiat la Geneva, a lucrat în Statele Unite, s-a întors în Europa, dupa care si-a lansat propria afacere în România, tara unde a vazut lumina zilei. Pentru Ion Schiau ceasul este înainte de toate o poveste si are multe povesti pe care le-a închis în colectii de ceasuri cu editie limitata. Timpul masurat de aceste bijuterii elvetiene este întesat de povestile care leaga trecutul României de viitorul ei. Mai multe despre el si proiectele lui puteti afla la adresa : albiniprassa.com