Atîta timp cît este pace, viitorul este partea noastra de lumina. Ne uitam în trecut, vedem unde am gresit si învatam ce sa facem în prezent ca se ne fie mai bine mîine. Asa aducem lumina în vietile noastre. Dar cînd razboiul bate la usa viitorul devine opac, ceva întunecat care se închide peste capetele noastre. Noul tar de la Kremlin si-a aruncat armata peste vecinii nostri ucrainieni. In fiecare glont care iese de pe teava pustilor rusesti în cautare de carne ucrainiana se afla o parte din dementa lui Vladimir Putin.
Dar haideti sa ne gîndim mai bine. Ce se mai afla în gloantele si bombele cu care Rusia sfîrteca pamîntul si carnea vecinilor nostri ucrainieni ? Cu ce bani au fost facute aceste gloante, bombe, tancuri si avioane de lupta ? Cu banii cîstigati din vînzarea gazului si a petrolului. Cam din asta traieste Rusia iar majoritatea acestor bani i-a investit în arme cu care dementul de la Kremlin ameninta acum întreaga umanitate.
Rusia nu ar fi reusit aceasta performanta daca nu ar fi gasit clienti pentru gazul si petrolul ei. Primul ei mare client a fost înfloritoarea Germanie. Ani de zile ni s-a spus ca Germania este motorul economic al Europei. Dar nu ni s-a spus cu ce pret. Germania importa gaze din Rusia la pret de dumping, adica ieftine. Cînd energia ta costa mai putin decît cea a vecinilor tai, economia ta e cea mai tare. Nu pentru ca esti tu cel mai tare, ci pentru ca esti cel mai smecher. Germania a vazut ca merge si a mers si mai departe. A construit împreuna cu Rusia lui Putin o conducta de gaze care leaga cele doua tari pe sub apa. Este vorba de faimosul Nord Stream 2. In acest fel Germania devenea cel mai mare intermediar de gaze din Europa.
In termeni populari, treaba asta se cheama bisnita. Asta a facut Germania : bisnita cu Rusia punînd în pericol securitatea întregii Europe. Degeaba Statele Unite au avertizat Germania ca Rusia va folosi gazul ca pe o arma politica si de santaj. Acum aceeasi Germanie îsi musca degetele si nu stie cum sa iasa din încurcatura. Sînt o gramada de tari europene care au investit în Rusia si au beneficiat de avantaje uriase. In gloantele care ies acum din pustile rusesti în cautare de carne ucraniniana sta închisa nu numai dementa lui Putin ci si banii europeni platiti pentru gazul ieftin. As vrea sa vad si eu ochii lui Angela Merkel uitîndu-se în ochii unui copil care moare sfîrtecat de gloante.
Cu banii europeni Rusia musca acum din pamînturile si din carnea ucrainienilor. Sînt o gramada de tari vestice care ne spuneau noua, în Europa de Est, ca ar fi bine sa ne facem noi o armata europeana proprie si sa nu mai contam pe americani. Acesti americani au pus capat celui de-al doilea razboi mondial. Aceeasi americani si-au mentinut trupele în Germania în timpul comunismului pentru a apara de Rusia întreaga Europa de Vest. Tot americanii astia au oprit razboiul fratricid din fosta Iugoslavie la care europenii au asistat neputinciosi ani de zile. Aceeasi americani se afla acum în bazele militare românesti si sînt gata sa ne apere pe noi.
Cînd s-au impus sanctiuni Rusiei, Germania a ezitat cel mai mult si probabil nu ar fi facut-o daca nu se trezea cu zeci de mii de germani care au iesit sa manifesteze împotriva razboiului. Oare cînd vom învata din propria noastra istorie ? Cînd vom întelege ca nu te poti îmbogati punînd în pericol viata celui de lînga tine ? Cu fiecare ucrainian care moare, moare ceva si în noi. Cu fiecare copil traumatizat pe viata, ceva se zguduie si în copiii nostri. Vazut de la Berlin sau din Paris razboiul din Ucraina este o abstractie. E doar un subiect de conversatie mondena la o cafea pe Champs-Elysée sau în Alexanderplatz. Din România însa razboiul se vede mai de aproape si ne sufla în ceafa. Ii vedem umbrele în ochii refugiatilor ucrainieni care îsi cauta disperati un adapost în România.
Nu am vazut niciodata în România un asemenea elan de solidaritate si de creativitate pentru a-i ajuta pe acesti oameni. Vom vorbi astazi tot despre Code4Romania, organizatia care a pus pe picioare aplicatiile digitale care acum salveaza vieti. Sînt tineri informaticieni care au lucrat zi si noapte pentru a crea aceste aplicatii. I-ati auzit aici pe Bogdan Ivanel, presedintele Code4Romania si saptamîna trecuta pe Olivia Vereha, sefa cu operatiunile de la Code4România. Astazi vom merge la Iasi unde îl vom întîlni pe Gheorghe Lupu, unul dintre informaticienii care a lasat totul balta pentru a da o mîna da ajutor refugiatilor din Ucraina. El si cei ca el sînt fata luminoasa si nevazuta a României. Nu i-ati vazut pe la televizor si prin ziare dar ei sînt cei care fac din ziua de mîine ceva pentru care sa merite sa traiesti.
Acesti tineri nestiuti ignorati de media sînt nestematele care ne vor face ca mîine sa fim mîndri ca sîntem români. Ii puteti auzi în fiecare vineri de la cinci si jumatate la sase la emisiunea « Noi venim din viitor » unde astazi ne vom întîlni cu un informatician din inima Moldovei. Gheorghe Lupu este programator. A studiat la Universitatea « Alexandru Ioan Cuza » din Iasi, a lucrat pentru mai multe firme iar acum gestioneaza proiectul Wakatech. Gheorghe este unul dintre tinerii programatori români care au pus pe picioare o aplicatie digitala despre care vom vorbi astazi. Ea le permite refugiatilor ucrainieni sa gaseasca în România un acoperis, de mîncare si o caldura umana a carei intensitate se pare ca e unica în Europa. Mai multe despre Code4Romania puteti afla la adresa : https://code4.ro/ro